Sibiu

Filme

                                                                                                                                                                                                                                   O iubire de neuitat (A walk to remember) – filmul de dragoste de care presupun că aţi auzit cu toţii. L-am văzut de muuuulte ori da’ :X…nu mă plictisesc de el.

Înainte de răsărit (Before sunrise) 
Una dintre puţinele poveşti de dragoste inedite pe care le-am văzut. Dar vă zic de la început, ori îţi place filmul ăsta ori îl consideri plictisitor..cel puţin aşa cred eu. Elemente cheie: doua personaje frumoase prin simplitatea lor, veşnica Viena care la orice colţ aminteşte de iubire, cerşetorul poet şi toate cele tipic romantice. Dar mie mi-a plăcut pentru că cei doi au abordat atâtea subiecte într-o singură noapte, cât alţii nu-şi vorbesc în 10 ani. Şi opiniile lor sunt atât de bine argumentate, interesante, poate nu seducătoare dar te fac să meditezi la toate aspectele trecute prea uşor trecute cu vederea, te fac să te întrebi de ce nu găseşti persoane dispuse să abordeze lucruri atât de aparte sau atât de simple într-o banală întâlnire. Te face să-ţi doreşti să întâlneşti o persoană cu care să poţi sta de vorbă ore în şir, fără să te plictiseşti, dar pe care să o şi iubeşti şi să te iubească şi cu care să te şi distrezi. Mie mi-ar plăcea asta.

Mesaj de departe (Message in a bottle)
O poveste de dragoste care se termină trist. În fine, merită văzut într-o seară când n-ai ce face sau eşti lovit aşa...de aerul iubirii. Mie de exemplu mi se mai întâmplă :p...sunt mereu îndrăgostită de ideea e îndrăgosteală.  

Memoriile unei gheişe (Memories of a geisha)
O interesantă incursiune în lumea gheişelor, o poveste fascinantă, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu lumea şi tradiţiile japoneze, aşa ca mine. Lumea gheişelor cred că este mai puţin cunoscută muritorilor de rând, ca să zic aşa. E o lume plină de mistere şi atracţii, specifică Japoniei.
A fost destul de mediatizat, la fel ca şi cartea, a avut succes, cred eu, datorită ideii originale. Noutatea temei îl face şi mai plăcut. Nu ştiu prea multe despre cultura japoneză (sau chineză) dar mi se pare foare interesant.
Nu am citit cartea dar sunt sigură că este mult mai reuşită (lucru general-valabil pentru toate cărţile care au fost ecranizate...cel puţin din experienţa mea). M-au impresionat decorurile, costumele, machiajul şi cam tot ce ţine de imagine. Merită să aruncaţi o privire. 

Jane Eyre 
De la film mă aşteptam la mai mult. Asta pentru că am citit cartea, poate că doream să fie în mai multă concordanţă şi de aceea am rămas puţin dezamagită. De aia, mai întai filmul, iar pe urmă cartea. Dacă ai citit cartea, nu te mai uita la film...aşa se întâmplă cu orice film/carte. Dintre toate (sunt 3 cred), ecranizările astea mi-au plăcut.

Wuthering Heights (La răscruce de vânturi)
Idem Jane Eyre.

Twilight
 
How to steal a million 

El orfanato (Orfelinatul). Este, cred eu, un film de groază foarte reuşit, cu atmosfera, subiectul şi tot ce trebuie unui horror bun. După umila mea părere...E interesant, merită să-l urmăriţi.

Saw
Saw ăsta e un horror/thriller sau aşa ceva. Poate aţi auzit de el.Abia aştept să apară Saw VI. E captivant subiectul şi modul în care se desfăşoară acţiunea şi vroiam să aflu cine e responsabil de toate crimele, cum se termină totul dar parcă nu se mai termină . Imaginile alea de la locul crimelor sunt creepy dar dacă eu am rezistat...Sau poate sunt eu mai greu de speriat.

Nu prea mai am chef de opinii şi descrieri. Dacă vreţi, take a look si poate scrieţi voi aici opinii.
 
The Unborn (Gemenii)

Phonebooth (Cabina telefonică)

Knowing (în fine..nu ştiu care e titlul în română)

Mirrors (Oglinzile)

Anger Management (Al naibii tratament) – Adam Sandler este unul dintre actorii mei preferaţi de comedie şi astea două fime mi-au venit acum în minte dar îmi plac mai multe 

Click – a doua comedie cu Adam S. de care ziceam mai devreme
 
Cam atât îmi amintesc acum din tona de filme pe care le-am vizionat.

Valoarea unei clipe

Am primit asta pe mail şi mi se pare o chestie la care ar trebui să ne gândim din când în când. Deci:

Dacă vrei să afli cât valorează...
...un an, întreabă un student care a repetat un an de studiu
...o lună, întreabă o mamă care a născut un copil cu o lună mai devreme
...o săptămână, întreabă un editor al unui ziar săptămânal
...o oră, întreabă doi îndrăgostiţi care aşteaptă să se întâlnească
...un minut, întreabă pe cineva care tocmai a pierdut trenul
...o secundă, întreabă un şofer care a reuşit să evite un accident
...o sutime, întreabă un atlet care a obţinut medalia de argint la olimpiadă.
Preţuieşte fiecare moment, aminteşte-ţi vă timpul nu aşteaptă pe nimeni.Ieri este istorie, mâine este misteri, dar azi este un dar de la Dumnezeu.

Ieri este un istorie, mâine este un mister. Dar ziua de azi? În loc să ne lăsăm cuprinşi de lene sau să încercăm să facem tot felul de lucruri planificate...nici nu mai ştiu...Voi ce credeţi?

Când n-am ce face

About the world we live in

Omul din ziua de azi, preocupat cu ale sale mari probleme, nu mai are timp de ceilalţi. Însă, dacă i se iveşte o problemă pe care nu o poate rezolva, îşi aduce aminte (culmea!) că mai are şi prieteni (care să îl ajute, evident). Câtă ipocrizie şi falsitate… minciună pe faţă! M-am saturat să tot dau de la mine şi să tot las după ceilalţi, iar eu să primesc acelaşi lucru. Nu mai am nevoie de prieteni care să ma caute doar atunci când au nevoie de mine. Simt că trebuie sa fac o schimbare în rândul celor apropiaţi mie. 
La chefuri, ieşiri, zile de naştere, evenimente, toţi se adună ca furnicile la muşuroi. Toţi vor să sugă tot ce e mai bun, dar sunt hotărâtă să le arat şi cealaltă parte a mea. Ştiu şi eu să fiu asemeni lor, însă pentru asta, am nevoie de antrenament că nu îmi e uşor să joc teatru, nu mă pot preface aşa uşor (să fie ăsta un defect?). Însă, timpul mă va ajuta. Să ne pregătim pentru a şti să trăim în prezent. 
Dar să fie oare corect aşa? Să te prefaci ca să supravieţuişti (să urmezi turma, în traducere mioritică) sau să rişti să fi tu? Dar să fim sinceri, puţini mai apreciază azi originalitaea (sau sinceritatea, cum vreţi voi)...adică...toţi ştim teoriile, e mai greu cu practica...De exemplu, recunoaştem frumos că aparenţele nu contează.Ba contează, oamenii te judecă foarte repede şi o dată formată o opinie nu mai poate fi schimbată aşa uşor. 
Şi mai e ceva...Suntem cu toţii obişnuiţi să trăim într-o lume care depinde întotdeauna de altcineva. Sau de altceva. Şi toată lumea are idei, toată lumea ştie ce vrea ceva de la viaţă...dar nimeni nu face nimic. Ne este frică să luăm atitudine. Oare de ce?! Ce-ar fi să ne hotărâm, într-o zi (poate chiar azi?) să trăim pentru noi... să facem şi pentru noi ceva. Chiar şi un lucru aparent neînsemnat... dar care să fie important pentru sufletul nostru. Asta vreau sa fac... 
Lucrurile astea sunt generale (priveşte mai atent în jur dacă înca nu ai observat), mai sunt şi excepţii...dar puţine. Nu sunt pesimistă, eu chiar încerc să privesc cu zâmbetul pe buze în jurul meu şi să înteleg ce se petrece...să mă adaptez lumii ăsteia dar fiind, totuşi, EU !

~~~

~~~